Deci o să o iau de la capăt, având în vedere că probabil cineva în laptopul meu îl iubeşte pe poliţist adjectiv ăla. Cum spuneam, dar n-aveţi de unde să ştiţi pentru că tot ce am scris deja s-a şters, nu prea mă pricep eu la filme (ţin să menţionez aceasta cu fiecare ocazie), dar îmi plac, oameni suntem. Şi pe multe dintre ele îmi place să adorm, fapt care a şi dus la transformarea multor filme "artistice" în seriale veritabile. Dar să nu uităm esenţa, voiam să mă produc despre poliţist adjectiv. Adică Poliţist, adjectiv, ca să ne înţelegem. Am dat peste el întâmplător aseară şi ce m-am mai distrat. Cred că era pe la jumate când am deschis eu televizorul dar, jur, m-a ţinut cu sufletul la gură. În primul rând pentru că mi-a fost cam teamă că am ratat singurul dialog fiindcă mă găsise uscatul părului taman atunci. M-am liniştit după aia, când am văzut că mai urmează şi alt dialog, dar, ce să vezi, mâncam o prăjitură şi iar mi-a scăpat. Aşa se întâmplă când te uiţi la filme întâmplător. Şi când ăia vorbesc puţin, nimicuri importante, exact. După momentul cu prăjitura m-am mai uitat numai puţin pentru că mi se făcuse de somn şi n-aveam nici cea mai mică intenţie să-l transform şi pe ăsta în serial, şi, în plus, eram deja dată gata când acel poliţist atipic i-a literat colegului prin staţie (poate era telefon, am mai zis că n-am fost tocmai atentă) un număr de înmatriculare pentru verificare şi ..I will choose randomly M de la Maria, C de la Cristi şi (tatatatam) I de la Iuda (care în momentul ăla cred că s-a şi răsucit un pic în mormânt).
Şi cam atât, după aia m-am dus la binemeritatul somn cu sentimentul că filmele astea sunt făcute exclusiv pentru străinezia şi pentru preţioşi, pentru că nu-i aşa că e foarte tare să vedem filme cu uşi gălbejite şi coridoare vopsite în verde până la jumate şi neoane în tavan ca personaje principale? Nu, nu e foarte tare. It actually kinda blows.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
amin!
RăspundețiȘtergere