Opt

"Pim, nu există arhetipuri, există trupul. Înăuntru, în burtă, e bine, pentru că acolo creşte copilul, acolo intră cocoşelul tău foarte bucuros şi acolo coboară mâncarea bună şi gustoasă, şi de aceea sunt frumoase şi importante peştera, ungherul ascuns, nişa, subteranul, până şi labirintul, care-i făcut după chipul bunelor şi sfintelor noastre măruntaie, iar când cineva vrea să inventeze ceva important, îl face să vină de-acolo, pentru că de-acolo ai venit şi tu în ziua în care te-ai născut, iar fertilitatea e întotdeauna într-o groapă, în care ceva mai întâi putrezeşte şi apoi, iacătă, un chinez mititel, un curmal, un baobab. Dar sus e mai bine decât jos, pentru că dacă stai cu capul în jos îţi vine sângele în cap, pentru că picioarele put, iar părul mai puţin, pentru că-i mai bine să te urci într-un pom şi să culegi fructe decât să ajungi sub pământ să îngraşi viermii, pentru că rar te doare când te atingi de sus (numai când eşti în pod), iar de obicei te doare când cazi pe jos, şi iată de ce susul e angelic, iar josul e diabolic. Dar aşa cum e adevărat ce-am spus mai înainte despre burtica mea, adevărate sunt amândouă lucrurile, e bun josul şi înlăuntrul, într-un sens, iar în altul e bun susul şi ce-i afară, şi n-are nici o legătură cu spiritul lui Mercur şi cu contradicţia universală. Focul ţine de cald şi frigul îţi dă bronhopneumonie, mai ales dacă eşti un învăţat de acum patru mii de ani, deci focul are virtuţi misterioase, asta şi pentru că-ţi face puiul fript. Dar frigul conservă acelaşi pui, iar focul, dacă-l atingi, îţi face o băşiică uite-atât de mare, aşa că dacă te gândeşti la un lucru care se păstrează de milenii, cum e înţelepciunea, trebuie s-o gândeşti pe un munte, sus (şi am văzut că e bine), dar într-o peşteră (ceea ce, la fel, e bine) şi la frigul etern al zăpezilor tibetane (ceea ce e foarte bine). Iar pe urmă, dacă vrei să ştii de ce înţelepciunea vine din Orient şi nu din Alpii elveţieni, este pentru că trupul strămoşilor tăi, dimineaţa, când se deştepta şi era încă întuneric, privea către est, sperând să răsară soarele şi să nu plouă, fir-ar el al naibii de guvern".
"Da, mămico."
"Bineînţeles că da, puiul mamei."

(Umberto Eco - Pendulul lui Foucault)