Zece sau De ce sunt tari japonezii

- Dormi. Mai întâi curat. Te rog.
- Ce?
- Curat. Baie, te rog.
- Nu înţeleg.
Mura veni mai aproape de el şi strâmbă din nas a scârbă.
- Pute. Rău. Ca toţi portughizu. Baie. Această casă curată.
- O să fac baie când vreau, şi eu nu put! spuse Blackthorne mânios. Toată lumea ştie că băile sunt periculoase. Vrei să fac pântecăraie? Crezi că sunt un tâmpit bătut de Dumnezeu? Du-te dracului de-aici şi lasă-mă să dorm!
- Baie! ordonă Mura, uluit de mânia făţişă a barbarului - culme a proastelor maniere. N-ar fi fost doar că barbarul mirosea într-adevăr din cale afară, dar, din câte ştia, el nu făcuse o baie ca lumea de trei zile, iar curtezana, pe bună dreptate, va refuza să-mpartă perna cu el, oricât de mare ar fi fost plata. Străinii aştia îngrozitori! gândi. Uluitor! Ce obiceiuri nemaipomenit de murdare au! N-are importanţă. Eu răspund de tine. Şi ai să înveţi bunele purtări. O să faci baie ca orice om şi mama va afla ceea ce vrea să afle. Baie!
- Ieşi afară până nu te fac bucăţi! Blackthorne se încruntă spre el, împingându-l spre uşă.
Urmă o scurtă pauză, după care apărură trei japonezi împreună cu cele trei femei. Mura explică scurt despre ce era vorba, apoi spuse hotărât spre Blackthorne:
- Baie. Te rog.
- Afară.
Mura se îndreptă singur spre el. Blackthorne întinse un braţ, nevoind să-l rănească, ci doar să-l dea la o parte. Brusc, Blackthorne scoase un urlet de durere. Mura îi dăduse o lovitură peste cot cu latul palmei şi acum braţul lui Blackthorne atârna în jos înţepenit. Furios, atacă, dar camera se învârti cu el, căzu cu faţa la pământ, urmă apoi altă lovitură şi spatele îi amorţi de durere şi nu se mai putu mişca.
- Pentru Dumnezeu...
Încercă să se ridice, dar picioarele i se îndoiră sub el. Apoi Mura, calm, întinse degetul mic, dar tare ca fierul, şi atinse un centru nervos pe gâtul lui Blackthorne. Simţi că-i sar ochii din cap de durere.
- Doamne Dumnezeule...
- Baie? Da?
- Da... da, gâfâi Blackthorne, mirat că fusese înfrânt atât de uşor de un om aşa de firav şi că acum zăcea neajutorat ca un ţânc, gata să meargă la tăiere.

(James Clavell - Shogun)