Ceva patru

STAPANUL: Stii ce-a patit bietul Desglands?
JACQUES: Nu domnule, dar daca urarile de fericire pe care i le-am facut eu nu s-au indeplinit, nu insemneaza ca nu le-am facut din toata inima. El m-a dat comandorului de La Boulaye, care a pierit trecind la Malta; iar comandorul de La Boulaye m-a dat fratelui sau mai mare, capitanul, care s-ar putea sa fi murit de mult, din pricina fistulei pe care o avea; iar capitanul m-a dat fratelui sau mai mic, procurorul general din Toulouse, care a inebunit si pe care l-a inchis familia; iar domnul Pascal, procurorul general din Toulouse, m-a dat contelui de Tourville, care s-a hotarat sa-si lase barba si sa imbrace vesmant calugaresc, numai ca sa nu fie nevoit sa-si primejduiasca viata; contele de Tourville m-a dat marchizei du Belloy, care a fugit la Londra cu un venetic; iar marchiza de Belloy m-a dat unuia dintre verii ei, care si-a prapadit averea cu muierile si-a plecat in insule; varul acela m-a recomandat unui oarecare domn Herissant, de meserie camatar, care-i manuia banii domnului de Rusai, doctor de la Sorbona, care mi-a gasit loc la domnisoara Isselin, pe care dumneata o intretineai, si care m-a trecut dumitale, caruia ii voi datora o bucatica de paine la batranete, caci asa mi-ai fagaduit daca voi ramane la dumneata; si mi se pare cu neputinta ca noi doi sa ne despartim. Jacques a fost facut pentru dumneata, iar dumneata ai fost facut pentru Jacques.
STAPANUL: Mai, Jacques, dar prin multe case ai mai trecut, si intr-un rastimp destul de scurt.
JACQUES: E-adevarat; cateodata m-au dat afara.
STAPANUL: De ce?
JACQUES: Fiindca sunt flecar din nascare si toti oamenii astia voiau sa tac. Nu erau ca dumneata, care m-ai da chiar maine afara , daca as tacea.

(Diderot - Jacques fatalistul si stapanul sau)