Romanian stand-up?

Why bother.

Sorpresa! Ooo...

Si io fac d-astea, singura diferenta e ca nu mi-e rusine.

Şase

Ministrul izbuti să-şi domine însă dezlănţuirea într-o singură aruncătură, care ar fi veştejit prestigiul steagului şi nuanţa lui, divizându-şi totuşi ciorba din gură în ţâşnituri şi sărituri fragmentate. El s-a uitat o dată fix la unul din şefii din faţa lui, ca şi cum l-ar fi luat la ochi, şi i-a trimis în figură conţinutul unei linguriţe. Nu putu să se scuze, căci se uita tot atât de fix la al doilea şef, scăldându-i şi lui ochelarii cu o linguriţă. Graiul era exclus şi numai intenţiunile se citeau pe faţa asudată a excelenţei sale, strânsă de gât. Primiră astfel toţi conducătorii nuanţei câte o stropitură, între ochi, pe buze, pe câte o ureche, unii gustând fără să voiască o savoare nouă a fierturii, după ce circulase printre fosele de sus ale ministrului. Câţiva s-au clătinat în fizicul şi în conştiinţa lor, clipind din ochi şi apucaţi de o ameţeală. În sfârşit, ultima rămăşiţă a lingurii înghiţită strâmb, îi ieşi ministrului pe nas, de-a dreptul în farfuria lui, cu un zgomot borborosit, şi ochii lui erau plini de lacrimile unui efort, pe lângă care trecuse moartea.
- M-am înecat! zise ministrul, tuşind în farfurie, ca la dentist, un fel de smântână deasă a sucului gastric. Nu mi s-a mai întâmplat niciodată asta. -Şi, cu filosofie zise, imitând fără să vrea pe Guido Reni: Ce e omul! - Şi gândindu-se că omul cu portofoliu e nemuritor.

(Tudor Arghezi - Cimitirul Buna-Vestire)

Pigs blink

Hands up.

Bla.

Te apucă să te gândeşti la chestii exact când ai ceva mai bun de făcut. Aşa că m-am apucat eu azi-noapte să mă gândesc şi să boscorodesc pe cei care au zis-ba au şi luptat pentru emanciparea femeii. Nu e cel mai rău lucru de pe planetă, desigur, dar cine a zis că it sucks să fii casnică. Mie mi-ar fi plăcut foarte tare aseară să mi se interzică să muncesc, să fi trebuit să văd de sevitoare şi de profesorul de pian, ba să mai citesc şi o carte, şi, de ce nu, dacă eram săraci, să şi mătur/şterg praful/culeg legumele. There would have been nothing wrong with that.

734

Mda.

Nu voiam să scriu despre asta, mai ales că pisi aici de faţă face şi el acelaşi lucru, (e destul de greu să eviţi unele chestii), dar mă cam plictisesc şi de fapt am chef să scriu. Nu voiam să o fac for obvious corny reasons. But here I go.
Filmul ăsta, habar n-am cum se cheamă, a picat pe când învăţam şi mă gândeam cum să fiu cât mai drăguţă când cer de mâncare. Cum ar veni, a picat la fix. Nu despre film vreau să zic totuşi, ci despre ce am învăţat eu din el, sau mai bine zis, ce ar trebui să învăţ. Pentru că, în nici un caz, după atâta amar de vreme, nu o să mă apuc acum să fiu drăguţă cu toţi oamenii în vederea stabilirii unei comunităţi care să lucreze pământul şi să crească animale. Deşi nu e tocmai o idee rea, acum m-a lovit, trebuie să lucreze cineva pământul şi pentru mine pe lumea asta. Cum s-ar zice, pământul nu se lucrează singur. Dar tot nu cred că pot să fiu chiaar atât de drăguţă. În fine.
Documentarul, căci da, este un documentar gen interviu, te mai învaţă şi alte chestii. În principiu, despre lucruri care s-au întâmplat deja- recte ultracunoscuta criză economică, mă apucă bâţâitul doar când îmi aduc aminte, şi alte asemenea chestii importante. Pentru care oferă nişte soluţii gen buy gold make friends piss all over the land, ceea ce iar nu este o idee proastă --prima, aia cu buy gold zic, nu e o idee proastă. Deşi nu prea mă coafează pe mine aurul, o să mă resemnez. Brânză şi aur să fie. Şi rochiţe şi nişte pantofi. Că după aia chiar se lucrează pământul singur.

O să zică aştia din faţa casei că suntem obsedaţi pisi

Sing-sing.

Tu n-o sa-mbatranesti niciodata pisi, nici n-o sa-nveti sa canti la pian.

Got a thing about danger