Mda.

Nu voiam să scriu despre asta, mai ales că pisi aici de faţă face şi el acelaşi lucru, (e destul de greu să eviţi unele chestii), dar mă cam plictisesc şi de fapt am chef să scriu. Nu voiam să o fac for obvious corny reasons. But here I go.
Filmul ăsta, habar n-am cum se cheamă, a picat pe când învăţam şi mă gândeam cum să fiu cât mai drăguţă când cer de mâncare. Cum ar veni, a picat la fix. Nu despre film vreau să zic totuşi, ci despre ce am învăţat eu din el, sau mai bine zis, ce ar trebui să învăţ. Pentru că, în nici un caz, după atâta amar de vreme, nu o să mă apuc acum să fiu drăguţă cu toţi oamenii în vederea stabilirii unei comunităţi care să lucreze pământul şi să crească animale. Deşi nu e tocmai o idee rea, acum m-a lovit, trebuie să lucreze cineva pământul şi pentru mine pe lumea asta. Cum s-ar zice, pământul nu se lucrează singur. Dar tot nu cred că pot să fiu chiaar atât de drăguţă. În fine.
Documentarul, căci da, este un documentar gen interviu, te mai învaţă şi alte chestii. În principiu, despre lucruri care s-au întâmplat deja- recte ultracunoscuta criză economică, mă apucă bâţâitul doar când îmi aduc aminte, şi alte asemenea chestii importante. Pentru care oferă nişte soluţii gen buy gold make friends piss all over the land, ceea ce iar nu este o idee proastă --prima, aia cu buy gold zic, nu e o idee proastă. Deşi nu prea mă coafează pe mine aurul, o să mă resemnez. Brânză şi aur să fie. Şi rochiţe şi nişte pantofi. Că după aia chiar se lucrează pământul singur.