"În general, oamenii mă iritau. Nu suportam să mă atingă (mă feream întotdeauna de înghesuiala din troleibuze sau de trotuarele prea aglomerate), erau ca o eczemă caldă. Îmi scuturam hainele când vreun muncitor grăbit se lovea de mine, stăteam minute în şir, ostentativ, cu batista în mână, frecând de zor locul contaminat. Intram în panică dacă vânzătoarea de pâine de la colţ voia să-mi dea restul în palmă, în loc să-l lase pe tejghea."
(Ion Manolescu - Derapaj)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu