De ceva timp, de fiecare dată când vreau cărţi, merg la anticariatele de pe Doamnei. Sunt foarte tare amândouă, deşi unul e un pic mai tare decât celălalt. Şi în ăsta un pic mai tare am dat peste primii mei blugi, 10 lei. De noi sunt 25 de lei la Cărtureşti, m-am documentat. Desigur că mai auzisem de cartea asta, şi în mod normal aş fi cumpărat-o...dacă nu mi-aş fi amintit, în clipa în care mi-am amintit că am auzit de ea, că în ea s-a produs şi a certain someone---why name names or point fingers---, fost seminarist de-al meu de la Litere care nu m-a convins deloc. Ca seminarist zic. Şi ce mi-am zis eu atunci: ia să nu o iau. Şi ia să scriu eu aici despre primii mei blugi, care n-au fost ai mei deloc, ai fost ai lui frate-meu sau ai soră-mii, naiba mai ştie, blugi originali de la Constantinopol. Istanbul, adică. Treaba stă în felul următor: bunică-mea, curajoasă de fel şi pusă pe şotii pleacă în voiaj la turci. Noi, nepoţii, stăm cuminţi şi aşteptăm cadourile. Eu mai mult decât ei, că sunt cea mai mică şi în noaptea dinaintea reîntoarcerii ei n-am dormit de grija cadoului. Rezultatul insomniei: un tricou mov cu mickey mouse (l-am purtat până s-a făcut roz) şi o cutie de guma turbo (score!). Rezultatul somnului liniştit al fraţilor mei? Hehe, costum de blugi - câte unul de căciulă, şi bonus la frate-meu, spoiled brat, o bicicletă! Nu mai ţin minte dacă mi s-a părut şi atunci ceva în neregulă, probabil că nu, oricum ştiam că tot ale mele vor fi sooner or later. Şi au fost, sigur că au fost, blugii soră-mii de fapt, în mint condition după ceva timp-- soră-mea se poartă frumos cu toate lucrurile, că e păcat de ele, fată.
De fapt, dacă mai găsesc cartea o să mi-o cumpăr. Ce vină are ea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu