Despre cum eram eu pregătită

Eram pregătită. Aveam şi număr de înregistrare şi tot (şmecheria asta o ştiu de la colegă, altfel sunt foarte neiniţiată în ale reclamaţiilor şi rezilierilor), şi hotărâtă să merg mâine, chiaună, să termin cu această porcărie care se cheamă abonament cu contract ale cărui clauze sunt nerespectate, for once, nu de către mine. Eram chiar încrezută un pic şi abia aşteptam să le dau peste nas nemernicilor şi să mă revolt când aveau să imi ceară să le plătesc taxa de reziliere şi abonamentul pe luna în care se presupune că am beneficiat de serviciile lor. Aveam toate astea în cap şi mi-era şi un pic teamă. Cedez uşor de obicei, decât să mă cert prefer să plătesc şi apoi sigur m-ar fi prins ei cu o chichiţă la care aş fi zis da, aşa e, doar ca să plec mai repede şi să nu mai trec niciodată pe acolo. Mă cam chinui cu diacriticele astea, în paranteză fie spus, mi s-ar părea firesc să fie â lângă ă şi nu î, şi uneori pun p în loc de ă, şi claar y în loc de z (când am citat din Zorba am scris Yorba de o grămadă de ori).
În fine, long story short, de dimineaţă am primit un telefon pe care l-am crezut complet inutil. Wrong! Au făcut băieţii de pe teren --acum cred că există, chiar cred-- ceva mişculaţii şi a ieşit şi soarele. Şi acum nu mai scot nici un cuvânt.