- Ascultă, puicuţa mea, zise el, încercând să desfacă al treilea nasture - hotărâtor, acesta - al corsajului doamnei Hortense. Ascultă ce dar grozav o să-ţi fac: există acum un doctor care face minuni. Are el un leac, nişte picături sau prafuri, nu ştiu prea bine, şi ai din nou douăzeci de ani, cel mult douăzeci şi cinci. Nu plânge, dulceaţa mea, îţi comand eu leacul din Europa...
Bătrâna noastră sirenă tresări. Pielea lucioasă şi roşiatică a craniului ei străluci între firele de păr răzleţe. Îşi petrecu dolofanele-i braţe în jurul gâtului lui Zorba.
- Dacă-s picături, scumpeteo, gânguri ea frecându-se de Zorba ca o pisică, dacă-s picături, să-mi comanzi o damigeană. Şi dacă-s prafuri...
- Un sac plin, făcu Zorba descheind al treilea nasture.
Pisicile, care amuţiseră o clipă, începură din nou să urle.
(Nikos Kazantzakis- Zorba Grecul)
Hăhă, o pernă din păr de femeie care pute.
RăspundețiȘtergere