12, the opposite of supertruper

Voiam să citesc Colind de Crăciun, de Andersen. Pardon, Charles Dickens. După ce am văzut the latest Scrooge animovie, da, ăla cu Jim Carrey, care nu mi-a plăcut, mi-am zis că sigur nu o să se întâmple la fel cu cartea. Adică sigur o să-mi placă. Şi cum era pe toate drumurile cartea de la Adevărul, am luat-o. Şi prima pagină e aşa:

[...]
Bătrânul Marley era tot atât de mort ca şi un cui de la poartă. (cu nota de subsol locuţiune proverbială în Anglia)
Luaţi aminte! Prin asta nu vreau să spun că eu aş şti ce anume este mort într-un cui de la poartă. În ce mă priveşte, aş fi putut să mă simt mai degrabă atras să consider un cui de la coşciug drept cea mai moartă bucată de fier care ar exista în comerţ; dar înţelepciunea strămoşilor noştri apare ca în zicale de a căror comoară sfântă mâinile mele nu se vor apropia; altfel ţara s-ar prăpădi. Îmi veţi îngădui deci să repet cu hotărâre că Marley era tot atât de mort ca un cui de la poartă.
Ştia Scrooge că murise? Fără îndoială. Cum s-ar fi putut altfel? Scrooge era asociat cu el nu ştiu de câţi ani. Scrooge era singurul său executor testamentar, singurul administrator al averii sale, singurul său urmaş legal, singurul său legatar universal, singurul său prieten, singurul care însoţise cortegiul.

Iar a dooa începe aşa:

Deşi, ca să spunem drept, nu a fost atât de supărat din cauza acestui trist eveniment, încât să nu se arate un îndemânatic om de afaceri în însăşi ziua înmormântării, pe care a sărbătorit-o printr-un târg dintre cele mai avantajoase.

Nu face sens. I blame the translator, of course (adică Dickens face sens, amazingly! Şi dacă e prea greu de tradus, just don't freakin' do it!!).
Ba-ad, very, very baad.


Această postare vrea să se lege un pic şi de Frida într-o ediţie pretty expensive plină de greşeli de ortografie.

Surpriza 2000

Autosurpriza 2000

The Knife cu Planningtorock & Mr. Sims - Colouring of Pigeons

Pisi zice

că era tristeţe la mine pe blog înainte să pună el surpriza..şi chiar a trecut ceva timp, că iar am început să încurc diacriticele - a se înţelege exact că e singurul loc unde le folosesc. Ei bine, gata cu tristeţea, am aspirat păienjenii, literally, n-am rezolvat problemele de familie, coaie, şi nu am nici o părere.

30's surprise

Unşpe şi o mică prefaţă

Pisi zice că fetele nu ştiu să scrie cărţi ca lumea, şi-s de acord, nu m-a dat niciodată pe spate (ce chestie) o carte scrisă de o fată. Cartea asta îmi place - sau, mă rog, o citesc - pentru că am văzut mai întâi filmul şi în el juca un flăcău frumos, şi ştim cu toţii ce sensibilă sunt eu la frumos.

- Ştiţi ce-mi spunea mama când îndrăzneam - cu... cu jumătate de gură - să-i povestesc o câtime din ororile pe care le înduram de la micii mei colegi de cameră?
- Nu.
- "Află, dumneata, fiule, că balele broaştei râioase n-ating porumbelul alb în zbor." Asta-mi spunea...
- Şi asta vă consola?
- Nici vorbă, dimpotrivă!
- Ei, păi vedeţi...
- Da, dar în cazul dumneavoastră nu... nu-i acelaşi lucru... Dumneavoastră n-aveţi doisprezece ani... Şi nu sunteţi nevoită să beţi urina unui ţâ... ţânc detestabil...


(Anna Gavalda - Împreună)

Moloko.

Moloko - Absent Minded Friends

Ca lumea.

Ce mă bucuram eu şi-mi ziceam stai să vezi ce tare, în seara asta te uiţi la box, că degeaba zici tu că-ţi place de băiatul ăla, o dată nu l-ai văzut live, de auzit vorbind nici atât, dar lasă că în seara asta o să stai cum stăteai când erai mică şi se bătea Vaştag ăla şi se uita toată familia la cinci dimineaţa. Da da, cum să nu.
Nu-mi place mie sportul, dar îmi place de flăcăul ăsta (şi de Gerard Butler, desigur, nu că ar avea vreo legătură), şi mi-ar fi plăcut sa îl văd în seara asta pentru că nu am văzut vreodată altceva decât frânturi pe youtube. Sure. Cum să nu.
Way to go Albania, though.

Speak Low

Billie Holiday - Speak Low (Bent remix)

Danger Mouse + Sparklehorse

Little Girl (feat. Julian Casablancas)

Zece sau De ce sunt tari japonezii

- Dormi. Mai întâi curat. Te rog.
- Ce?
- Curat. Baie, te rog.
- Nu înţeleg.
Mura veni mai aproape de el şi strâmbă din nas a scârbă.
- Pute. Rău. Ca toţi portughizu. Baie. Această casă curată.
- O să fac baie când vreau, şi eu nu put! spuse Blackthorne mânios. Toată lumea ştie că băile sunt periculoase. Vrei să fac pântecăraie? Crezi că sunt un tâmpit bătut de Dumnezeu? Du-te dracului de-aici şi lasă-mă să dorm!
- Baie! ordonă Mura, uluit de mânia făţişă a barbarului - culme a proastelor maniere. N-ar fi fost doar că barbarul mirosea într-adevăr din cale afară, dar, din câte ştia, el nu făcuse o baie ca lumea de trei zile, iar curtezana, pe bună dreptate, va refuza să-mpartă perna cu el, oricât de mare ar fi fost plata. Străinii aştia îngrozitori! gândi. Uluitor! Ce obiceiuri nemaipomenit de murdare au! N-are importanţă. Eu răspund de tine. Şi ai să înveţi bunele purtări. O să faci baie ca orice om şi mama va afla ceea ce vrea să afle. Baie!
- Ieşi afară până nu te fac bucăţi! Blackthorne se încruntă spre el, împingându-l spre uşă.
Urmă o scurtă pauză, după care apărură trei japonezi împreună cu cele trei femei. Mura explică scurt despre ce era vorba, apoi spuse hotărât spre Blackthorne:
- Baie. Te rog.
- Afară.
Mura se îndreptă singur spre el. Blackthorne întinse un braţ, nevoind să-l rănească, ci doar să-l dea la o parte. Brusc, Blackthorne scoase un urlet de durere. Mura îi dăduse o lovitură peste cot cu latul palmei şi acum braţul lui Blackthorne atârna în jos înţepenit. Furios, atacă, dar camera se învârti cu el, căzu cu faţa la pământ, urmă apoi altă lovitură şi spatele îi amorţi de durere şi nu se mai putu mişca.
- Pentru Dumnezeu...
Încercă să se ridice, dar picioarele i se îndoiră sub el. Apoi Mura, calm, întinse degetul mic, dar tare ca fierul, şi atinse un centru nervos pe gâtul lui Blackthorne. Simţi că-i sar ochii din cap de durere.
- Doamne Dumnezeule...
- Baie? Da?
- Da... da, gâfâi Blackthorne, mirat că fusese înfrânt atât de uşor de un om aşa de firav şi că acum zăcea neajutorat ca un ţânc, gata să meargă la tăiere.

(James Clavell - Shogun)

Nouă. Saturn special.

Pentru că Saturn e supertruper şi pentru că mai demult mi-am luat de la anticariat nişte broşuri din '83 cu perlele litoralului românesc.

Saturn - simfonie de culoare şi ritm
Să fie Saturn una dintre cele mai privilegiate staţiuni de pe litoralul românesc al Mării Negre? Argumente pentru a susţine această idee, ce-i drept cam îndrăzneaţă, sunt însă suficiente. La o primă vedere Saturn îşi înscrie în contul ofertelor făcute turiştilor aceleaşi elemente - o mare calmă şi liniştită, plajă largă şi cu nisip fin, un soare darnic. Şi totuşi... această staţiune turistică prezintă câteva avantaje incontestabile. Meteorologii înregistrează în această zonă medii ale temperaturilor multianuale ceva mai ridicate decât în celelalte staţiuni ce se înşiruie spre nord, o climă ceva mai blândă decât la Eforie sau Mamaia, pentru a nu ne opri decât la două exemple. În cele mai multe zile, cotidianul buletin meteorologic prezentat la radio sau televiziune ne informează că aici temperatura apei mării şi a aerului este cu câteva grade mai ridicată decât în celelalte staţiuni căutate de turişti pentru petrecerea vacanţelor estivale. Chiar şi durata medie zilnică de strălucire a soarelui - în jur de zece ore - prezintă un plus faţă de celelalte zone. Se poate face mai multă plajă, se poate beneficia mai mult de radiaţiile soarelui!
Tot aici, la Saturn, unde pricepuţi constructori constănţeni, dar şi meşteri sosiţi din mai toate colţurile ţării au dat viaţă proiectelor aşternute cu ingeniozitate şi imaginaţie pe hârtia de calc de către arhitecţi, ochiul vizitatorului are deosebit de multe elemente care-i reţin atenţia. Spre lauda constructorilor, odată cu zidurile de beton, oţel şi sticlă, într-un joc ce încântă privirile, odată cu arcuirile siluetelor de 14 nivele, de la înălţimea cărora în multe zile limpezi de vară admiri panorama celorlalte orăşele de vacanţă din sudul litoralului, de la Jupiter, până spre Neptun şi Olimp, aceşti oameni obişnuiţi cu duritatea mistriei şi a betonului au adus zeci de specii de arbori şi arbuşti ornamentali, îmbrăcând spaţiile dintre construcţii cu o veritabilă pădure aducătoare de binefăcătoare răcoare. Da, o adevărată pădure, chiar dacă trunchiurile copacilor abia numără peste zece inele concentrice. Tocmai aceste inele ale copacilor vor atesta generaţiilor viitoare vechimea staţiunii.

(Dan Spiridon - prefaţă la Saturn)

whole new way

I know what you did this morning.

Agonie si necaz

Na, ca sa nu ma mai bati la cap... si ai si prima parte aici.

Yuu lisen american muzic!!!

Opt

"Pim, nu există arhetipuri, există trupul. Înăuntru, în burtă, e bine, pentru că acolo creşte copilul, acolo intră cocoşelul tău foarte bucuros şi acolo coboară mâncarea bună şi gustoasă, şi de aceea sunt frumoase şi importante peştera, ungherul ascuns, nişa, subteranul, până şi labirintul, care-i făcut după chipul bunelor şi sfintelor noastre măruntaie, iar când cineva vrea să inventeze ceva important, îl face să vină de-acolo, pentru că de-acolo ai venit şi tu în ziua în care te-ai născut, iar fertilitatea e întotdeauna într-o groapă, în care ceva mai întâi putrezeşte şi apoi, iacătă, un chinez mititel, un curmal, un baobab. Dar sus e mai bine decât jos, pentru că dacă stai cu capul în jos îţi vine sângele în cap, pentru că picioarele put, iar părul mai puţin, pentru că-i mai bine să te urci într-un pom şi să culegi fructe decât să ajungi sub pământ să îngraşi viermii, pentru că rar te doare când te atingi de sus (numai când eşti în pod), iar de obicei te doare când cazi pe jos, şi iată de ce susul e angelic, iar josul e diabolic. Dar aşa cum e adevărat ce-am spus mai înainte despre burtica mea, adevărate sunt amândouă lucrurile, e bun josul şi înlăuntrul, într-un sens, iar în altul e bun susul şi ce-i afară, şi n-are nici o legătură cu spiritul lui Mercur şi cu contradicţia universală. Focul ţine de cald şi frigul îţi dă bronhopneumonie, mai ales dacă eşti un învăţat de acum patru mii de ani, deci focul are virtuţi misterioase, asta şi pentru că-ţi face puiul fript. Dar frigul conservă acelaşi pui, iar focul, dacă-l atingi, îţi face o băşiică uite-atât de mare, aşa că dacă te gândeşti la un lucru care se păstrează de milenii, cum e înţelepciunea, trebuie s-o gândeşti pe un munte, sus (şi am văzut că e bine), dar într-o peşteră (ceea ce, la fel, e bine) şi la frigul etern al zăpezilor tibetane (ceea ce e foarte bine). Iar pe urmă, dacă vrei să ştii de ce înţelepciunea vine din Orient şi nu din Alpii elveţieni, este pentru că trupul strămoşilor tăi, dimineaţa, când se deştepta şi era încă întuneric, privea către est, sperând să răsară soarele şi să nu plouă, fir-ar el al naibii de guvern".
"Da, mămico."
"Bineînţeles că da, puiul mamei."

(Umberto Eco - Pendulul lui Foucault)

kent over vogue

Not gonna happen.

Aneta sings the blues

I hate this weather

I hope it dies.

TITLU

Astrud Gilberto

whenever in the mood

Şapte

To keep us from straying off the straight path, our studios were separated from those of the boys.
'I'm your anatomy professor. In the past we drew nudes, but things have changed. Your model will be covered. Try to make the best of it.'
We tried, we looked...from every direction...and from every angle...but not a single part of her body was visible. We nevertheless learned to draw drapes.
After a few weeks, we discovered, along with our professor, that it was preferable to have a model on whom you could at least distinguish the limbs. Our director approved.
One evening, before the college close, one of the supervisor paid me a visit.
'What are you doing here so late?'
'I'm drawing.'
'Why are you looking at this man?'
'Well, because I'm drawing him.'
'Yes, but you're not allowed to look at him. It's against the moral code.'
'What would you have me do? Should I draw this man while looking at the door???!!'
'Yes.'
These absurd situations were quite frequent. One day, for example, I was supposed to go see my dentist, but classes finished later than expected. Suddenly, I heard a voice over the loudspeaker: 'The lady in the blue coat! Don't run!'
'?'
'The lady in the blue coat!!! Stop running!'
'??'
'Hey-blue coat! Stop running!'
'??? me?'
'Madam, why were you running?'
'I'm very late! I was running to catch my bus.'
'Yes...but...when you run, your behind makes movements that are...how do you say...obscene!'
'WELL THEN DON'T LOOK AT MY ASS!' I yelled so loudly that they didn't even arrest me.

(Marjane Satrapi - Persepolis)


My first BD, but it strikes me as a novel.

Surpriza courtesy of Erik Sumo

Nu mai pun foto fiindcă ar fi probabil aceeaşi cu aia de mai jos. Ce să vezi, mai cântă şi altceva în afară de răsascultatul Rocky Mountain.

imsoafraidofastew

Una noo.

Nu ti-am mai trantit demult o pesa. Na! Si ca bonus... cred ca-ti place ala din stanga.... Macao, l-au sters pe Brahms, iti pun altii.

Romanian stand-up?

Why bother.

Sorpresa! Ooo...

Si io fac d-astea, singura diferenta e ca nu mi-e rusine.

Şase

Ministrul izbuti să-şi domine însă dezlănţuirea într-o singură aruncătură, care ar fi veştejit prestigiul steagului şi nuanţa lui, divizându-şi totuşi ciorba din gură în ţâşnituri şi sărituri fragmentate. El s-a uitat o dată fix la unul din şefii din faţa lui, ca şi cum l-ar fi luat la ochi, şi i-a trimis în figură conţinutul unei linguriţe. Nu putu să se scuze, căci se uita tot atât de fix la al doilea şef, scăldându-i şi lui ochelarii cu o linguriţă. Graiul era exclus şi numai intenţiunile se citeau pe faţa asudată a excelenţei sale, strânsă de gât. Primiră astfel toţi conducătorii nuanţei câte o stropitură, între ochi, pe buze, pe câte o ureche, unii gustând fără să voiască o savoare nouă a fierturii, după ce circulase printre fosele de sus ale ministrului. Câţiva s-au clătinat în fizicul şi în conştiinţa lor, clipind din ochi şi apucaţi de o ameţeală. În sfârşit, ultima rămăşiţă a lingurii înghiţită strâmb, îi ieşi ministrului pe nas, de-a dreptul în farfuria lui, cu un zgomot borborosit, şi ochii lui erau plini de lacrimile unui efort, pe lângă care trecuse moartea.
- M-am înecat! zise ministrul, tuşind în farfurie, ca la dentist, un fel de smântână deasă a sucului gastric. Nu mi s-a mai întâmplat niciodată asta. -Şi, cu filosofie zise, imitând fără să vrea pe Guido Reni: Ce e omul! - Şi gândindu-se că omul cu portofoliu e nemuritor.

(Tudor Arghezi - Cimitirul Buna-Vestire)

Pigs blink

Hands up.

Bla.

Te apucă să te gândeşti la chestii exact când ai ceva mai bun de făcut. Aşa că m-am apucat eu azi-noapte să mă gândesc şi să boscorodesc pe cei care au zis-ba au şi luptat pentru emanciparea femeii. Nu e cel mai rău lucru de pe planetă, desigur, dar cine a zis că it sucks să fii casnică. Mie mi-ar fi plăcut foarte tare aseară să mi se interzică să muncesc, să fi trebuit să văd de sevitoare şi de profesorul de pian, ba să mai citesc şi o carte, şi, de ce nu, dacă eram săraci, să şi mătur/şterg praful/culeg legumele. There would have been nothing wrong with that.

734

Mda.

Nu voiam să scriu despre asta, mai ales că pisi aici de faţă face şi el acelaşi lucru, (e destul de greu să eviţi unele chestii), dar mă cam plictisesc şi de fapt am chef să scriu. Nu voiam să o fac for obvious corny reasons. But here I go.
Filmul ăsta, habar n-am cum se cheamă, a picat pe când învăţam şi mă gândeam cum să fiu cât mai drăguţă când cer de mâncare. Cum ar veni, a picat la fix. Nu despre film vreau să zic totuşi, ci despre ce am învăţat eu din el, sau mai bine zis, ce ar trebui să învăţ. Pentru că, în nici un caz, după atâta amar de vreme, nu o să mă apuc acum să fiu drăguţă cu toţi oamenii în vederea stabilirii unei comunităţi care să lucreze pământul şi să crească animale. Deşi nu e tocmai o idee rea, acum m-a lovit, trebuie să lucreze cineva pământul şi pentru mine pe lumea asta. Cum s-ar zice, pământul nu se lucrează singur. Dar tot nu cred că pot să fiu chiaar atât de drăguţă. În fine.
Documentarul, căci da, este un documentar gen interviu, te mai învaţă şi alte chestii. În principiu, despre lucruri care s-au întâmplat deja- recte ultracunoscuta criză economică, mă apucă bâţâitul doar când îmi aduc aminte, şi alte asemenea chestii importante. Pentru care oferă nişte soluţii gen buy gold make friends piss all over the land, ceea ce iar nu este o idee proastă --prima, aia cu buy gold zic, nu e o idee proastă. Deşi nu prea mă coafează pe mine aurul, o să mă resemnez. Brânză şi aur să fie. Şi rochiţe şi nişte pantofi. Că după aia chiar se lucrează pământul singur.

O să zică aştia din faţa casei că suntem obsedaţi pisi

Sing-sing.

Tu n-o sa-mbatranesti niciodata pisi, nici n-o sa-nveti sa canti la pian.

Got a thing about danger

keepyoukimi

comma in the brain, preţioşilor

Deci o să o iau de la capăt, având în vedere că probabil cineva în laptopul meu îl iubeşte pe poliţist adjectiv ăla. Cum spuneam, dar n-aveţi de unde să ştiţi pentru că tot ce am scris deja s-a şters, nu prea mă pricep eu la filme (ţin să menţionez aceasta cu fiecare ocazie), dar îmi plac, oameni suntem. Şi pe multe dintre ele îmi place să adorm, fapt care a şi dus la transformarea multor filme "artistice" în seriale veritabile. Dar să nu uităm esenţa, voiam să mă produc despre poliţist adjectiv. Adică Poliţist, adjectiv, ca să ne înţelegem. Am dat peste el întâmplător aseară şi ce m-am mai distrat. Cred că era pe la jumate când am deschis eu televizorul dar, jur, m-a ţinut cu sufletul la gură. În primul rând pentru că mi-a fost cam teamă că am ratat singurul dialog fiindcă mă găsise uscatul părului taman atunci. M-am liniştit după aia, când am văzut că mai urmează şi alt dialog, dar, ce să vezi, mâncam o prăjitură şi iar mi-a scăpat. Aşa se întâmplă când te uiţi la filme întâmplător. Şi când ăia vorbesc puţin, nimicuri importante, exact. După momentul cu prăjitura m-am mai uitat numai puţin pentru că mi se făcuse de somn şi n-aveam nici cea mai mică intenţie să-l transform şi pe ăsta în serial, şi, în plus, eram deja dată gata când acel poliţist atipic i-a literat colegului prin staţie (poate era telefon, am mai zis că n-am fost tocmai atentă) un număr de înmatriculare pentru verificare şi ..I will choose randomly M de la Maria, C de la Cristi şi (tatatatam) I de la Iuda (care în momentul ăla cred că s-a şi răsucit un pic în mormânt).
Şi cam atât, după aia m-am dus la binemeritatul somn cu sentimentul că filmele astea sunt făcute exclusiv pentru străinezia şi pentru preţioşi, pentru că nu-i aşa că e foarte tare să vedem filme cu uşi gălbejite şi coridoare vopsite în verde până la jumate şi neoane în tavan ca personaje principale? Nu, nu e foarte tare. It actually kinda blows.

cause I'm an easy lover

One thousand convicts and a woman. You do the math.

Nu ştiu mai nimic despre exploitation movies whatsoever and I'm not gonna take the time to find out, but hey, isn't this grand

via tuşat and his 5092 kinky queen freakin`awesome exploitation movie posters.

Behind your back

12/06

Little Tragedies

Petrec prea mult timp printre femei.
There's a tragedy right there.

I won't dance

In your face cum ar veni

Razzle Dazzle Ameţeşte-i rău.

734

A prettier one

Cinci

- Ai milă de noi, Iosua, spuse unul dintre orbi.
- Mda, milă, spuse celălalt.
Atunci Iosua descălecă de pe cămilă, puse mâinile pe ochii moşnegilor şi spuse:
- Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aţi auzit, aşa cum, în mod evident, a auzit toată lumea în Iudeea, că sunt fiul lui iubit întru care a binevoit.
Apoi îşi luă mâinile de pe feţele lor, iar moşnegii se uitară în jur.
- Spuneţi-mi ce vedeţi, zise Iosua.
Moşnegii se uitară oarecum în jur, fără să spună nimic.
- Deci spuneţi-mi ce vedeţi.
Orbii se uitară unul la altul.
- S-a întâmplat ceva? întrebă Iosua. Doar vedeţi, nu-i aşa?
- Ei, mda, spuse Abel, dar am crezut că o să fie mai multă culoare.
- Mda, spuse Crustus, e niţel cam monoton.
Am intervenit.
- Sunteţi la marginea pustiului Iudeei, unul dintre cele mai neînsufleţite, mai sterpe şi mai ostile locuri din lume, cum aţi fi vrut să fie?
- Nu ştiu. Crustus ridică din umeri. Mai interesant.
- Mda, mai interesant, spuse Abel. Ce culoare e aia?
- Aia e maro.
- Dar aia?
- Şi aia tot maro e.
- Culoarea aia de acolo? Cea de colo?
- Maro.
- Eşti sigur că nu e mov?
- Nu, maro.
- Şi...
- Maro, am zis.
Cei doi foşti orbi ridicară din umeri şi se îndepărtară mormăind între ei.
- Excelentă tămăduire, spuse Nataniel.
- Eu, unul, n-am văzut niciodată o tămăduire mai de calitate, spuse Filip, dar, mă rog, eu sunt nou.
Iosua încălecă şi o luă din loc, clătinând din cap.

(Christopher Moore - Mielul: Evanghelia după Biff, tovarăşul de joacă al lui Iisus)

Doi băieţi cam urâţi

Curve Super Curve

Nu-mi amintesc să fi intrat vreodată pe vreun site cu pornache sau să mă fi înscris pe unul cu adresa mea cealaltă de mail---bine, nici cu asta--- dar cam de un an tot primesc mailuri de la super curve sau ce or fi ele-- nu ştiu, pentru că nu am intrat niciodată pe site-ul lor, după cum spuneam. Subiectul mailului este invariabil Filme cu curve şi, oricât de tentant sună, nu m-a făcut niciodată să îl deschid (mi-e frică de viruşi). E bine să fii la curent cu ce mai fac curvele, oricum.
Dacă tot am început mărturisirea despre ce primesc pe mail, e bine să zic şi despre cele douăzeci de mailuri zilnice de la astrology ceva, unde recunosc că am intrat o dată prin anul doi de facultate să îmi fac un test gen cum îţi influenţează luna şi culoarea rochiei viaţa sexuală. Şi pe vremea aia nici nu mă îmbrăcam în rochie, nu ştiu ce o fi fost în capul meu.

734 sau ceva

It happens every night

Ceva patru

STAPANUL: Stii ce-a patit bietul Desglands?
JACQUES: Nu domnule, dar daca urarile de fericire pe care i le-am facut eu nu s-au indeplinit, nu insemneaza ca nu le-am facut din toata inima. El m-a dat comandorului de La Boulaye, care a pierit trecind la Malta; iar comandorul de La Boulaye m-a dat fratelui sau mai mare, capitanul, care s-ar putea sa fi murit de mult, din pricina fistulei pe care o avea; iar capitanul m-a dat fratelui sau mai mic, procurorul general din Toulouse, care a inebunit si pe care l-a inchis familia; iar domnul Pascal, procurorul general din Toulouse, m-a dat contelui de Tourville, care s-a hotarat sa-si lase barba si sa imbrace vesmant calugaresc, numai ca sa nu fie nevoit sa-si primejduiasca viata; contele de Tourville m-a dat marchizei du Belloy, care a fugit la Londra cu un venetic; iar marchiza de Belloy m-a dat unuia dintre verii ei, care si-a prapadit averea cu muierile si-a plecat in insule; varul acela m-a recomandat unui oarecare domn Herissant, de meserie camatar, care-i manuia banii domnului de Rusai, doctor de la Sorbona, care mi-a gasit loc la domnisoara Isselin, pe care dumneata o intretineai, si care m-a trecut dumitale, caruia ii voi datora o bucatica de paine la batranete, caci asa mi-ai fagaduit daca voi ramane la dumneata; si mi se pare cu neputinta ca noi doi sa ne despartim. Jacques a fost facut pentru dumneata, iar dumneata ai fost facut pentru Jacques.
STAPANUL: Mai, Jacques, dar prin multe case ai mai trecut, si intr-un rastimp destul de scurt.
JACQUES: E-adevarat; cateodata m-au dat afara.
STAPANUL: De ce?
JACQUES: Fiindca sunt flecar din nascare si toti oamenii astia voiau sa tac. Nu erau ca dumneata, care m-ai da chiar maine afara , daca as tacea.

(Diderot - Jacques fatalistul si stapanul sau)

Bau!

Ice Ice Baby sau cum îl cheamă

nu a plagiat Under Pressure. He got creative that's all.

reddie freddie

Gândacii şi de ce există ei

Ca să mă sperii eu ca proasta.

Sourprix

Stiai ca pisi canta? Cred ca-i mai mult o surpriza pentru mine decat pentru tine, da' suna atat de bine... (ce simpatica e ea cum habar n-are sa danseze)

Videobau!

Bent - Tired of the Show

734

Ceva trei

" Se apropie şi mai mult. Atunci, Denise începu să se teamă. Cuvintele Paulinei îi reveneau în minte, îşi amintea poveştile pe care le auzise despre vânzătoarele hărţuite de bătrânul Jouve, silite să-i cumpere bunăvoinţa. De altfel, în magazin, se mulţumea cu mici familiarităţi oarecum exagerate, le mângâia uşor pe obraji pe domnişoarele îngăduitoare, le lua mâinile şi le reţinea, ca şi cum le-ar fi uitat într-ale sale. Părea, totuşi, o atitudine părintească; însă în afara magazinului se dezlănţuia, silindu-le să meargă la el acasă, pe strada des Moineaux, şi să servească tartinele lui cu unt. "

(Emile Zola - La Paradisul Femeilor)

Recunosc, cumpăr unele cărţi de la Adevărul, chiar dacă sunt ilustrate naşpar.

Plot.

A man tries to live a normal life despite the fact that he sometimes turns into a sheepdog.
Via IMDB.

Paula Abdul revisited

It's like a capella

By Mennen.

De ce să mergi cu metroul doi

Pentru că auzi chestii.
Toţi oamenii sunt oameni. Şi tu eşti om.

Şi, după aia, pe drum spre metrou.
Nici animalele nu sunt aşa de animale ca oamenii.

Spring Fling

At least one minute each day

De ce să nu mergi cu RATBul

Pentru că, dacă ai sub patruzeci de ani şi stai jos, poţi să fii linşat, boscorodit, înghiontit şi, mai ales, să afli cât de needucat eşti de la bătrâneii simpatici care au uimitor de multă forţă în exprimare.

Pentru că e mult mai bine să mergi pe jos până la cea mai apropiată staţie de metrou sau să nu mai mergi deloc.

Pentru că..god there are just too many reasons.

Un lucru despre care credeam că nu o să se întâmple niciodată

Să scriu de acasă. Hehe it's happening alright.

Şi, cu această ocazie deosebită, o surpriză cum rar întâlneşti în viaţă--chiar dacă i-ai văzut în carne şi oase e un moment memorabil, gotta admit it..
Therefore, I beer you this photo:

Surpriza sau watch me uploading low quality videos. Fun though.

You weren't really watching.

734 and more

734.

Variaţiuni asupra temei aici.

S de la A woman is more dangerous than a loaded pistol

This 734

No picture available.

I just love how my computer is always so nice to me. De exemplu, deşi a căzut de vreo trei ori de pe masă pe gresie şi mă aşteptam să se dezmembreze/spargă/ia foc sau ceva, încă funcţionează. Amazingly! E drept, mi se închide când vrea el şi fără să anunţe, dar chiar şi aşa, când îl deschid din nou îmi spune ceva de genul "Your previous session closed unnaturally. I would be more than happy to restore it for you. And also, I would love to make you coffee." Now, how nice is that? I just love it.

Feels like you're gonna break my back and spine, 734

I just had to.

Sss...

Intelegi si tu ce vrei, hei-heiii!

E ca atunci când asculţi muzică bună şi simţi nevoia să o împărtăşeşti cu alţii

What's the deal with preachers? Do they get like two more centimeters in heaven for every soul that joins their church? E o chestie piramidală?

Really now, m-am plimbat din blog în blog de la următorul blog şi m-am intoxicat cu the glory of our Lord. It's just too much glory for one internet.

For the love of god.

734, for the greek fans

De ce să porţi ghete urâte când sunt atâtea ghete frumoase

chiar nu înţeleg de ce.

Dimineaţa nu te poţi baza pe nimic.

It's a fact. Pe benzinărie pentru ţigări, pe patiserie ca să nu mori de foame, pe laptele din frigi, pe metrou ca să nu întârzii, am mai zis: pe nimic.

734, dooh

Surpriză!

Nu te aşteptai, nu-i aşa?

Well, get over it. It's just smc power.

E ceva. Doi.

Lady Emily era mai mare decât fratele ei cu mulţi ani şi-şi câştigase o poziţie considerabilă în lumea bună, ca autor al unora dintre încântătoarele broşuri menţionate mai devreme, precum şi a multor imnuri şi partituri religioase. Ca o domnişoară matură ce era, cu vagi gânduri de măritiş, dragostea pentru negri îi ocupa mai toate trăirile. Şi cred că ei îi datorăm minunatul poem:

Condu-ne către o insulă cu soare
Departe spre vest
Unde cerul e veşnic în floare
Iar negri de-a pururi jelesc...


(William Makepeace Thackeray - Bâlciul deşertăciunilor)

It's Like..Whatever

De câtva timp am în geantă un pachet de biscuiţi. De care mă tot împiedic şi încurc când îmi caut cheile sau ţigările sau orice altceva. Oricum nu găsesc niciodată ce caut la mine în geantă, nu ştiu de ce mă mai obosesc. Dar ideea este alta. Pachetul ăsta de biscuiţi pe care încerc să îl ţin în cel mai la îndemână buzunar în caz că.. în caz că mă întâlnesc cu vreun câine. There. I said it.
Mă întâlnesc cu foarte mulţi câini pe un anumit drum şi uneori au reacţii surprinzătoare şi uneori eu am reacţii surprinzătoare. Aşa că ce mi-am zis: ia să îi surprind pe câineţi cu nişte biscuiţi. The thing is, cum s-a întâmplat de multe ori până acum, dacă se apropie de mine respectivul, e evident că nu apuc să îi dau biscuiţii pentru că în acel moment jur că mă gândesc la orice altceva (dacă mă muşcă şi îmi rupe ciorapii unde mă mai duc eu muşcată şi cu ciorapii rupţi, unde să fug mai întâi - dar stai, că nu e bine să fugi dacă te latră câinii, cât de tare poate să doară, why am I so paindumb, pe cine să sun ca să mă ţină de vorbă şi să îmi distragă atenţia, să nu o rup la fugă şi să ţip, de ce mi-e frică de câini, oare chiar trebuie să fiu aici, dacă scap o să încerc să mă împrietenesc cu ei şi o să fiu foarte cuminte tot restul vieţii) numai la biscuiţii ăia nu. Îi găsesc tot timpul după ce - hai să-i zic pericolul - a trecut.
Nu e aşa cu toţi câinii, cu ăia cuminţi nu am nimic. Nici cu ăia obraznici nu am nimic, dar nu înţeleg de ce e mai bine aşa pentru ei. But then again.. I'm not gonna go there now.

Bottomline, I like flowers a lot.

734 de ieri

Priza... Sur-priza!

Niste culoare pentru domnisoara. Vezi ca e cu schepsis, la video e audio slab, ti-am pus si doar audio. Poti sa dai mute la video si sa le sincronizezi daca vrei, e destul de greu, am incercat eu... sau poti sa le asculti pe rand.

734. Dacă se termină o pui de la început şi gata.

what the fuck Bucureşti

Ploo ploo. Sun juma' de oră la taxi dimineaţa --nu chiar la ora aia la care pleacă toţi, un pic mai târziu, şi nu răspunde nimeni. Nu că sună ocupat, pur şi simplu sună degeaba. Nu la o singură firmă, la mai multe. Stai că le număr. Nouă. Nouă! Altminteri mişună nemernicii pe toate străzile. Din principiu sunt împotriva lor pentru impresia de favoare pe care ţi-o fac când te urci în maşină de pe stradă. Şi pentru că te întreabă pe unde să o ia. Şi, mai nou, pentru că nu răspund. De unde să ştie săracii că eu trebuie să fiu fată şi să îmi pun tocuri tocmai azi când ploo ploo?

Într-un final, în disperare de cauză, dau tocurile jos şi le bag în geantă, pun cizmele de băiat şi mă avânt din casă în speranţa că mai am timp să ajung la metroul almighty şi că n-o să cad deloc măcar până ajung la destinaţie (am eu o problemă mai veche cu mersul..) . Ies pe poartă şi văd--minune! un taxi. De când îmi doream un taxi! Dar vai! n-avea chestie de-aia pe maşină care arată liber/ocupat, care adică dovedeşte că e taxi. L-am oprit, că oricum n-aveam nimic de pierdut, timp nu mai aveam. Doriţi un taxi? Da, din tot sufletul. Unde mergeţi că trebuie să mă întorc aici într-o oră. Aveţi timp, ajungem în douăzeci de minute maxim. Trebuie să fi părut drăguţă şi neajutorată, între noi fie vorba am încercat din răsputeri să par aşa, că l-am păcălit. A scos chestiunea de pus pe maşină, aia cu liber/ocupat, a pus-o şi uite aşa nu am întârziat, nu mi-am rupt gâtul şi nu m-am udat până la genunchi (asta până la întoarcere, când nu a mai contat).

S de la suuuu.....rpriza.

Pentru ca ai heebie jeebie legs.

Supersurpri!

Accesorii vintage retro de vanzare:

Curea bleumarin adanc marca 50cm. 56RON
Sosete vintage, 2 bucati marca Nuedoo, 30RON

Manusi retro, 2 bucati marca Calification, 40RON

Papuci vintage piele, 2 bucati, 120RON

Despre cum eram eu pregătită

Eram pregătită. Aveam şi număr de înregistrare şi tot (şmecheria asta o ştiu de la colegă, altfel sunt foarte neiniţiată în ale reclamaţiilor şi rezilierilor), şi hotărâtă să merg mâine, chiaună, să termin cu această porcărie care se cheamă abonament cu contract ale cărui clauze sunt nerespectate, for once, nu de către mine. Eram chiar încrezută un pic şi abia aşteptam să le dau peste nas nemernicilor şi să mă revolt când aveau să imi ceară să le plătesc taxa de reziliere şi abonamentul pe luna în care se presupune că am beneficiat de serviciile lor. Aveam toate astea în cap şi mi-era şi un pic teamă. Cedez uşor de obicei, decât să mă cert prefer să plătesc şi apoi sigur m-ar fi prins ei cu o chichiţă la care aş fi zis da, aşa e, doar ca să plec mai repede şi să nu mai trec niciodată pe acolo. Mă cam chinui cu diacriticele astea, în paranteză fie spus, mi s-ar părea firesc să fie â lângă ă şi nu î, şi uneori pun p în loc de ă, şi claar y în loc de z (când am citat din Zorba am scris Yorba de o grămadă de ori).
În fine, long story short, de dimineaţă am primit un telefon pe care l-am crezut complet inutil. Wrong! Au făcut băieţii de pe teren --acum cred că există, chiar cred-- ceva mişculaţii şi a ieşit şi soarele. Şi acum nu mai scot nici un cuvânt.

Ce mă bucur că în sfârşit pot să pun piesa asta

Câteva ore mai târziu după câteva minute la telefon.

E ceva. De citit.

Zorba se apropie şi mai mult, cele două scaune se atinseră.

- Ascultă, puicuţa mea, zise el, încercând să desfacă al treilea nasture - hotărâtor, acesta - al corsajului doamnei Hortense. Ascultă ce dar grozav o să-ţi fac: există acum un doctor care face minuni. Are el un leac, nişte picături sau prafuri, nu ştiu prea bine, şi ai din nou douăzeci de ani, cel mult douăzeci şi cinci. Nu plânge, dulceaţa mea, îţi comand eu leacul din Europa...

Bătrâna noastră sirenă tresări. Pielea lucioasă şi roşiatică a craniului ei străluci între firele de păr răzleţe. Îşi petrecu dolofanele-i braţe în jurul gâtului lui Zorba.

- Dacă-s picături, scumpeteo, gânguri ea frecându-se de Zorba ca o pisică, dacă-s picături, să-mi comanzi o damigeană. Şi dacă-s prafuri...

- Un sac plin, făcu Zorba descheind al treilea nasture.

Pisicile, care amuţiseră o clipă, începură din nou să urle.

(Nikos Kazantzakis- Zorba Grecul)

Against Amabilitate Via Telefon

Dacă lucrezi la callcenterul la care sun eu ca disperata şi ştii că nu îmi poţi rezolva problema şi nu îmi poţi face internetul să meargă (vorba vine..) nici săptămâna asta, say so.

734, pentru că trebuie să profităm